Psihoterapiile cognitive şi comportamentale (cognitiv-comportamentale) constituie acel segment din familia mai largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate (randomized clinical trials). Sub acest nume – psihoterapii cognitiv-comportamentale – se află mai multe şcoli, cele mai importante fiind: (1) psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT; iniţiată de Albert Ellis); (2) psihoterapia cognitivă (CT; iniţiată de Aaron Beck); (3) modificările cognitiv-comportamentale (CBM; iniţiate de Donald Meichenbaum). Aceste şcoli, la rândul lor, au generat mai multe variaţii precum: (a) terapia prin rezolvare de probleme (problem solving therapy; dezvoltată de Arthur Nezu); (b) terapia evaluării cognitive (cognitive appraisal therapy; iniţiată de Richard Wessler); (c) psihoterapia multimodală (multimodal therapy; iniţiată de Arnold Lazarus); (d) terapia focalizată pe schemă (schema-focused therapy; iniţiată de Jeffrey Young) şi altele. Indiferent de tipul de şcoală, sau de variaţiile acesteia, toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un fundament teoretico-experimental comun care le particularizează ca o orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic-psihanalitice sau umanist-existenţiale. Astfel, asumpţiile fundamentale ale tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale sunt:
- Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în mod direct, ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă (cogniţiile noastre/modul în care gândim cu privire la ele) cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive (ex. ideea că nu merit să trăiesc), comportamentale (ex. izolare şi lipsă de comunicare), subiectiv-emoţionale (ex. trăire depresivă) şi biologice (ex. creşterea tensiunii arteriale).
- Cogniţiile prin care interpretăm aceste evenimente de viaţă pot fi identificate. Această identificare poate fi directă, în cazul cogniţiilor conştiente, sau indirectă (ex. prin indicatori comportamentali) în cazul cogniţiilor inconştiente.
- Odată identificate, cogniţiile pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice; astfel, cogniţiile iraţionale/dezadaptative care generează răspunsuri disfuncţionale sunt înlocuite cu cogniţii raţionale/adaptative care generează răspunsuri funcţionale.
Această lucrare prezintă detaliat şi didactic principalele asumpţii şi tehnici ale terapiei REBT. REBT este prima formă de psihoterapie cognitiv-comportamentală elaborată de psihologul Albert Ellis din SUA, la mijlocul secolului trecut (anii 50). Ea a stat la baza apariţiei celorlalte şcoli sau forme de psihoterapii cognitiv-comportamentale, Albert Ellis fiind considerat bunicul (grandfather) sau părintele (father) tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale practicate astăzi în diverse forme. Asociaţia Americană de Psihologie l-a desemnat pe Albert Ellis ca fiind cel mai important psihoterapeut în viaţă, el şi americanul Carl Rogers devansându-l pe Sigmund Freud în ceea ce priveşte influenţa în domeniul psihoterapiei, aşa cum este ea văzută în SUA şi Canada. REBT este un tratament psihologic bine validat ştiinţific atât pentru diverse forme de psihopatologie cât şi pentru tulburări psihosomatice şi probleme de viaţă (pentru detalii vezi Lyons şi Woods, 1992). REBT se particularizează între celelalte psihoterapii cognitiv-comportamentale prin focalizarea pe un tip special de cogniţii, şi anume, cogniţiile iraţionale şi raţionale. Identificarea şi modificarea credinţelor iraţionale care generează patologie şi suferinţă, precum şi asimilarea unor credinţe raţionale care generează o stare de sănătate psihică, constituie punctele fundamentale ale REBT. Deoarece aceste credinţe raţionale şi iraţionale se constituie în adevărate filozofii de viaţă REBT este o terapie pretenţioasă, pentru înţelegerea şi aplicare ei corectă fiind necesar un program de formare extensiv. Noi speram ca traducerea acestei lucrări să stimuleze cercetarea şi practica în această formă de psihoterapie şi la noi în ţară. Considerăm însă această lucrare doar ca un punct de start pentru cei interesaţi în REBT. Pentru informaţii suplimentare sugeram consultarea unor lucrări extensive pe această temă (vezi pentru detalii http://www.rebt.org) precum şi parcurgerea unor programe de formare acreditate internaţional (pentru informaţii contactaţi Centrul Român de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale, str. Republicii nr. 37, Cluj-Napoca, email:
Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
).
În încheierea acestei introduceri, dorim să mulţumim Institutului Albert Ellis din New York şi autorilor acestei lucrări (Windy Dryden şi Raymond DiGiuseppe) pentru acordul pe care şi l-au dat cu privire la traducerea şi adaptarea acestei lucrări în limba română. De asemenea, mulţumim psihologului Bianca Macavei pentru prima traducere a acestei lucrări, traducere care a stat la baza formei finale a lucrării, adaptată şi corectată de noi.
Lyons, L. C., şi Woods, P. J. (1992). The efficacy of rational-emotive therapy: A quantitative review of the outcome research. Clinical Psychology Review, 11, 357-369.
Cluj-Napoca, 23 Noiembrie, 2007
Prof. „Aaron T. Beck” univ. dr. Daniel David
(Şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie; www.clinicalpsychology.ro)
Conf. univ. dr. Adrian Opre
(Catedra de Psihologie)
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca